Despre GABRIELLA BONDOC
Ce îţi doreşti să afle colegii din RBL despre tine?
Sunt o persoană extrem de activă, înfiorător de dependentă de a face lucruri și sunt foarte pasionată de meseria mea și de misiunea pe care mi-am asumat-o. Sunt ”omul cu visul” și cu ”speranța” (Clinica Hope este denumirea companiei mele). Aceste cuvinte mă definesc personal și profesional și îmi place să cred că e o valoare general valabilă pentru toți antreprenorii.
Mă regăsesc foarte tare în profilul acesta de antreprenor: a dărui pasiune, energie și îndrăzneala de a crede în visul meu. Mi-am asumat această misiune de a face sănătatea psihică din România să ajungă la un nivel de servicii de înaltă calitate, de nivel internațional, pentru că suntem foarte mult în urmă în România.
Mi-am ales o meserie (sunt pihiatru si psihoterapeut) care să mă oblige să fiu permanent conștientă de mine, de cine sunt și ce vreau. În meseria de psihoterapeut trebuie să fii tot timpul racordat la tine și conștient de ce se întâmplă în mintea și sufletul tău. Sunt un om care crede cu tărie că devii un om mai bun dacă ești și conștient de propria persoană. Evident, am și celelalte laturi personale, de mamă, de prieten, de om cu pasiuni. Cred că pasiunea și energia mă caracterizează cel mai tare.
Ce îți propui să faci în domeniul sănătății psihice în România?
În comunitatea internațională, sănătatea mintală e de foarte mult timp privită ca o îmbinare între partea psihologică și partea medicamentoasă, în care amândouă au o parte de cercetare legată de eficiența diferitelor intervenții implementate (de tipul “așa e mai bine în tulburarea asta” sau “metodele astea ar fi mai eficiente în tulburarea cealaltă”). Există sisteme de clinici ambulatorii, spitale sau clinici specializate pe diverse tulburări, care funcționează integrat.
Unele țări au atât sisteme naționale la standardele acestea, cât și sisteme private, care funcționează în paralel. Alte țări au doar sistemul național la standardele acestea (cum e Suedia, de exemplu). La noi, există spitale de psihiatrie, care funcționează doar la nivel de intervenții medicamentoase, există cabinete de psihiatrie care funcționează, de multe ori individual, la nivel de intervenții medicamentoase și există cabinete individuale de psihologie care funcționează fără vreo legătură cu psihiatrii.
Ideal este ca persoana să primească un diagnostic și apoi tratamentul este specific acelui diagnostic și consta doar din acele metode care sunt recomandate științific, cu recunoaștere internațională și cu validare de eficiență. Sigur că ne dorim această abordare în toată medicina din România, dar, în materie de sănătate mintală, suntem mult mai în urmă.
Misiunea pe care mi-am asumat-o este de a implementa acest ideal în România, în care aducem și implementăm în domeniul sănătății mintale cele mai eficiente intervenții pentru fiecare tulburare psihică, aplicând ghidurile internaționale în domeniu. Acest lucru înseamnă nu numai psihiatrie și intervenții psihologice împreună (care e un minim), ci acele intervenții medicamentoase și psihologice recomandate de ghiduri pentru fiecare afecțiune.
Eu am formare duală, sunt și psihiatru și psihoterapeut. Pentru cei care poate nu stiu, psihiatrul e un om care a făcut facultate de medicină și rezidențiatul de psihiatrie și a ajuns medic specialist capabil să trateze tulburările psihice cu medicamente. Psihoterapeutul este o persoană care poate să fie la bază psiholog sau psihiatru și face suplimentar o formare de psihoterapie, ce presupune în general între doi și cinci ani într-o anumită școală sau tip de psihoterapie. Psihoterapia și intervenția medicamentoasă merg mână în mână într-o țară civilizată. Psihiatrul și psihoterapeutul vorbesc din când în când și se pun la curent și ambii aplică anumite metode care sunt cele mai eficiente. În România, suntem încă la nivelul la care dacă psihiatrul și psihoterapeutul își și vorbesc este extraordinar.
La nivelul la care aplicăm anumite metode științifice, care au în spate studii de eficiență, încă suntem în clinica Hope printre puținii. Mai sunt și alte clinici care fac asta, dar suntem încă exemple mărunte și rarefiate într-un sistem care face cu totul altceva. Mi-am asumat misiunea asta de a face translatarea și construiesc un sistem privat paralel cu cel al statului, în care eu mi-am asumat misiunea despre cum ar trebui să se facă psihiatria și intervenția în sănătate mintală la nivel științific internațional și cum ajungem acolo.
Care este întrebarea pe care ți-o adresezi cel mai des?
N-aș zice că am o întrebare, cred că e mai degrabă un soi de evaluare constantă, să fiu congruentă cu mine însămi. Eu mă simt când ceea ce spun sau fac nu e concordant cu mine, cu valorile mele, cu ce mi-aș dori de la mine. E o verificare permanentă care mă obligă să mă actualizez permanent. Sub formă de întrebare ar fi “ce am făcut azi pentru visul meu?”. În fiecare zi am pretenția de la mine să fac ceva pentru planurile mele pe termen mediu și lung.
Care e cea mai mare realizare pe care ai avut-o până acum?
Am dovedit că se poate și în România. Am implementat în clinici intervenții în sistemele de sănătate mintală, pe care le-ai găsi într-o clinică similară din Elveția sau din Suedia. Pentru a avea un astfel de model, fac mai mult decât să adun psihiatri și psihoterapeuți laolaltă, ci avem programe de tratament pentru fiecare afecțiune. Cea mai mare realizare e că avem în țară metode pe care nu le făcea nimeni înainte, le-am adus și le-am implementat. Oferim speranță, intervenții de calitate și recuperare reală. Avem patru intervenții pe care le facem doar noi in România, pentru tulburări cu adevărat grave.
Despre CLINICA HOPE
Cu ce se ocupă afacerea pe care o deții în acest moment?
Unul dintre marile lipsuri ale intervențiilor în sănătatea mintală în România este că psihiatria și psihoterapia nu sunt asociate. Intervențiile de psihologie și medicamentele nu se îmbină, iar psihiatrii și psihologii încă nu își vorbesc cum ar trebui. Mai mult, în bolile grave, în tulburările cele mai severe de sănătate mintală (cum sunt schizofrenia, tulburarea bipolară, tulburările de personalitate), psihoterapia și intervențiile psihologice lipsesc și mai tare, iar psihiatrii le dau bolnavilor pastile și cam atât. Psihologii nu tratează de obicei oameni atât de grav afectați, pentru că nu se pricep și nu știu ce metodă să aplice.
Noi am reușit să alegem cele mai eficiente metode în tulburările respective, din literatura de specialitate, să ne formăm echipa în acele metode și să le facem disponibile în România.
Înseamnă că, dacă ai tulburare bipolară, ai șansa să ai tratamentul medicamentos la cele mai înalte standarde, în România, să ai parte de psihoeducație după metode standardizate și terapie specifică în metoda respectivă. Aceste două metode psihologice sunt cele mai eficiente la nivel internațional, sunt foarte puține clinici inclusiv la nivel mondial care le fac pe amândouă. Deci în materie de tulburare bipolară stăm nu bine, ci excelent. Avem în clinica Hope tot ce ți-ai putea dori mai eficient și mai performant la nivel internațional, într-un mod congruent și într-un sistem. Omul vine și știe ce are de făcut, la fel și psihiatrul, psihologul și toată lumea implicată.
Există o tulburare de personalitate foarte gravă, care se numește borderline și se manifestă la acele persoane pentru care totul este o criză. Pentru că sunt persistente și au sentimentul că indiferent ce ar face nu merge, se tratează foarte greu, dar la nivel internațional există o metodă care chiar funcționează. Se numește terapie dialectic comportamentală și m-am încăpățânat încă din rezidențiat să o facem disponibilă în România și o avem. Este o metodă complicată care provine din Statele Unite și presupune niște cursuri de abilități, în paralel cu un anumit tip de psihoterapie, în care psihoterapeuții aplică o metodă specifică și sunt disponibili inclusiv să fie sunați noaptea de către client. La bărbați, tulburarea borderline poate fi ratată deoarece este mascată sub consum de droguri, alcool și scandaluri.
Oamenii care suferă de borderline sunt oameni care sunt înfiorător de sensibili și de talentați, dar care sunt permanent chinuiți. De exemplu, Lady Gaga chiar a oferit un interviu pentru Oprah Winfrey unde povestea despre parcursul ei terapeutic cu DBT (terapia dialectic comportamentală).
Am adus această metodă internațională și în România, o implementăm ca la carte în toate clinicile. Fiindcă nu avem cum să servim noi toată populația care suferă de borderline din țară (6% din populație), mi-am asumat să fac ceva care din punct de vedere business nu e tocmai inteligent și anume să aduc formatori de afară ca să mai formeze și alți terapeuți în această metodă.
La fel facem și în cazul schizofrenie, suntem singurii care facem psihoeducație și training de abilități sociale pentru niște oameni care din cauza bolii nu mai știu să se comporte cu alți oameni, suferă și rămân și mai singuri și mai bolnavi.
Suntem singurii care facem terapie specifică pentru adolescenți care au tentative de suicid.
Facem intervenții foarte bune și pe copii, facem training-uri parentale la copii.
Clinica Hope înseamnă implementarea de standarde internaționale în sănătatea mintală din România și cred foarte tare că dovedim că se poate, că stabilim un standard de calitate și sper ca la sfârșitul vieții profesionale ceea ce facem să devină un standard național.
În Clinicile Hope, avem terapeuți acreditați și formați în toate stilurile de psihoterapie, de la psihanaliză, la variante mai comportamentale. Lucrăm permanent să construim un standard de calitate la nivel internațional și să arătăm că sănătatea mintală, care e o parte înfiorător de importantă a sănătății, poate fi îngrijită și în România, la modul ideal.
Cum a pornit business-ul și cum s-a născut ideea ta?
Ideea nu este o afacere, este o misiune. Nu a fost niciun moment în care am gândit că acum mă fac antreprenor. Cred că punctul de naștere a fost când am hotărât că decât să câștig mii de euro și să fiu foarte confortabilă în Marea Britanie, am hotărât că prefer să fac lucruri în România, chiar dacă sunt de pionierat.
S-a născut din dorința de a rămâne în țară, după care a pornit clasic. Am deschis un cabinet, în timpul rezidențiatului. A pornit absolut ca în povești: am închiriat cu ora cabinete de la alți colegi, după aceea, când am avut suficienți clienți am plătit cu ziua. Când am avut suficienți clienți, mi-am închiriat o garsonieră și am fost foarte mândră de acea garsonieră. Apoi am început să am și alți colegi invitați, după care am rămas gravidă și am plecat în concediu de maternitate pentru un an și mi-am lăsat clientela în grija unor colegi.
Când m-am întors, am închiriat un spațiu cu trei cabinete, unde să lucreze și colegii care îmi ținuseră locul. Apoi ne-am mutat peste drum la un spațiu cu cinci cabinete. Acum am ajuns la patru clinici și am numărat ultima oară vreo douăzeci și patru de cabinete de consultații.
Suntem o sută de persoane în echipa Hope, cu tot cu echipa administrativă și am depășit anul trecut pragul acela psihologic de un milion de euro, am avut chiar 1,4 milioane de euro cifră de afaceri. Am avut creștere în an de pandemie de vreo 40% și m-am trezit antreprenor.
În 2020, mi-am dat seama că deja este un business și am hotărât că eu trebuie să mă dedic părții de business, mi-am scurtat munca mea ca psihiatru și psihoterapeut la niște zile, ca să am și zile în care sunt doar manager.
Ce urmează pentru Clinica HOPE în următorii 3-4 ani?
Pe termen foarte scurt o să ne dezvoltăm foarte mult pe partea de aplicație online și de serviciu online, fiindcă avem servicii care sunt absolut necesare să fie disponibile oamenilor din toată țara și Europa. Țintim inclusiv oameni care sunt români și sunt plecați în alte țări, pentru că acolo listele de așteptare pentru servicii absolut similare sunt de vreo 6 luni, iar la noi nu trebuie să aștepte atât. Avem aceleași servicii, dar la prețuri românești și la aceeași calitate, în limba română, ceea ce sigur e un avantaj.
Aceasta e partea de responsabilitate, când ești singurul care face ceva!
Apoi ne vom extinde inclusiv pe segmentul corporate, unde încercăm să venim în întâmpinarea sănătății mintale în companii, dar încercăm să o facem după metoda noastră, adică științific și pe bază de studii de eficiență, nu după ureche. Încercăm să agregăm acest plan de Hope Corporate.
În 3-5 ani trebuie să dezvoltăm lanțul de clinici la nivel național. O să ajungem în toate orașele mari: am început cu Cluj-Napoca și o să continuăm cu Iași, Constanța, Timișoara, Craiova și în general o să ajungem întâi în orașele care au centre universitare, fiindcă avem nevoie de psihiatri și psihoterapeuți foarte bine formați.
În acest timp, sperăm ca în doi ani să ajungem să deschidem primul spital privat de sănătate mintală la standarde internaționale. O să fie frumos, ca un hotel de lux în care, întâmplător, primești și intervenții de psihiatrie și de psihoterapie. Dacă eu sau oricare dintre noi facem un episod depresiv sau ceva grav care necesită internare măcar o săptămână, nu avem unde să mergem decât în spitalele de stat.
Mai avem Hope Research, unde trebuie să ne apucăm de cercetare, pentru a dovedi că metodele acestea, pe care le-am adus de afară, funcționează inclusiv pe populația românească. Sunt destul de ocupată pentru vreo 3-5 ani!
Cum arată pentru tine România în care copiii noștri își vor dori să trăiască?
Eu sunt încă la nivelul la care accept că și generația copiilor mei o să aibă de suferit din cauza influențelor istorice și a limitelor psihologice pe care le are populația din România. N-aș vrea să ne îmbătăm cu apă rece, nu o să se schimbe în 50 de ani, dar ceea ce vreau să le insuflu copiilor mei și le insuflu și clienților mei este îndrăzneala de a spera. Se menține greu și mi-a fost mie greu, care sunt de un optimism, uneori, patologic. Mi-a fost greu să îmi mențin optimismul și încrederea că se poate mai bine! A fost foarte greu și este, în continuare, iar atunci vreau doar să cred că se poate, că avem potențialul acesta creativ imens și să-i învăț pe oameni că schimbările se fac pas cu pas. Sper să clădim o societate în care să punem accent pe corectitudine, pe bun simț, pe logică, pe lucruri care fac bine celor din jur.
Cred cu tărie că sănătatea mintală înseamnă obligatoriu să îți asumi că viața ta face bine celor din jurul tău. Dacă am generaliza acest mod de a gândi prin educație civică, prin intervenții de educație generală și prin model personal, am avea o societate care funcționează din ce în ce mai bine. Dacă eu îți fac bine ție, iar tu îi faci bine celuilalt și așa mai departe, ajungem să agregăm forța uriașă a comunității. Când se adună, oamenii pot să aibă un potențial uriaș creativ. Sunt dispusă să am răbdare, nu o să se schimbe în generația copiilor mei, dar le putem insufla copiilor că au și ei o misiune și cum putem face treabă bună, cu răbdare, stăruință, perseverență, încăpățânare și cu speranța de mai bine. Eu, un coleg de la RBL, alt coleg de la RBL, business cu business, pas cu pas, școală cu școală, această mentalitate o să se întindă!
Cum faci să nu îți pierzi speranța?
Am norocul să mi-o pot realimenta fiindcă am feedback de la oamenii a căror viață le-o afectez în bine. Am acest noroc incredibil ca în momente critice, câte un client să îmi spună că nici nu am idee cât de diferită e viața sa acum, după ce a fost la noi, la Hope! Mă realimentez și din capacitatea de a mă închide într-o bulă. Sunt înconjurată de psihiatri, psihoterapeuți, oameni care au viziuni similare și care cred în același gen de bun simț. Trăiesc într-o bulă în care oamenii din jurul meu au valori similare și nu mă întâlnesc așa des cu mizeriile și neciopliții.
Ce ponturi ai pentru oamenii de afaceri în perioada aceasta? Ce le recomanzi să facă pentru a avea un echilibru mai bun?
În primul rând, i-aș invita să verifice dacă știu să tragă aer adânc în piept și să își creeze pauze de mindfulness sau meditație, să își ia timp să stea! Pur și simplu, să stea în liniște, să lase să se decanteze agitația și să respire până când agitația se decantează suficient cât să se facă liniște. Este ca atunci când scuturi un glob de Crăciun, iar la un moment fulgii se așează! Îi invit să își creeze în fiecare zi un spațiu în care agitația se decantează și se face liniște. În al doilea rând, îi invit să aibă grijă să existe un echilibru. Suntem antreprenori și asta face ca visul nostru și misiunea noastră să fie deseori covârșitoare. La un moment, nu te mai poți opri, faci și noaptea și ziua, și în weekend, tot timpul este așa. Din cauza aceasta, dezvoltarea abilității de a pune frână și exersarea acestei abilități este al doilea lucru esențial, deci să existe “închid telefonul și aia e”, ”weekendul e weekend”, ”serile sunt seri” și ”vacanțele sunt vacanțe”. Știu oameni de afaceri care nu și-au luat vacanțe de ani, dar eu sunt exemplul care vă spune că se poate vacanță de 6 săptămâni în fiecare vară și de trei săptămâni în fiecare iarnă și de încă două în fiecare an și tot să ai succes, să îți îndeplinești misiunea și să nu îți pice afacerea.
Poate nu sunt cel mai bun exemplu, pentru că am o afacere specială, dar avem nevoie să putem să punem frână și avem nevoie ca în perioadele în care am pus frână să avem și altă viață, în afara afacerii. Înseamnă să ai copii, să ai prieteni, hobby-uri, plăceri, interese, altele decât întâlniri zgomotoase și petreceri, deși nu cred că mai e vreun om de afaceri care să petreacă ca la 20 de ani.
În al treilea rând, invit la realimentare din a-ți aduce aminte de ce faci ceea ce faci, care este valoarea, dincolo de tine, a vieții tale. Nu cred că este vreun om de afaceri care face afaceri doar pentru bani. Banii nu folosesc la nimic, tot trebuie să faci ceva cu ei, iar atunci te întrebi ce faci cu puterea și cu banii. E important să ne aducem aminte de ce facem ceea ce facem, ce valoare lăsăm în urmă, ce valoare are viața noastră și afacerea noastră, în ce fel face un bine celor din jur, în ce fel ne aducem contribuția la societate, omenire și comunitate. Fiecare afacere aduce valoare, inclusiv prin faptul că am creat un spațiu care dă de muncă atâtor alți oameni și care e un plus de valoare incredibil. Toate lucrurile astea trebuie luate împreună, sunt vârfurile unui triunghi (eu, valoare în lume și relația mea cu ceilalți) care trebuie echilibrate.
Un gând de final
Colegii mei psihiatrii, psihoterapeuți, nu au această pornire de antreprenor, așa că am nevoie, într-un fel aproape organic, să întâlnesc alți oameni care respiră aceeași energie cu mine. Am nevoie să ne vedem, oamenii din RBL, și cred că toți avem nevoie să ne vedem, pentru că de foarte multe ori ajungi să fii foarte însingurat ca antreprenor, lider sau șef de companie. Este adevărat că energia ta alimentează totul și energia ta pare să fie nesecată, dar la un moment ai nevoie să te uiți în omul de lângă tine și să îi vezi aceeași strălucire, aceeași pasiune, gestică energică și să îți reconfirmi că nu ești singur. Mulțumesc că m-ați primit în RBL, sunt onorată să fiu printre atâția oameni creatori și abia aștept să ne vedem fizic și să avem această comuniune de energie!